Home |

Padurea Spataru
-este o rezervatie floristica, cu o suprafata de 346 ha, situata la 7 km de Buzau.
-Padurea Spataru este cantonata pe un substrat bogat in saruri, cu o umezeala excesiva in partile joase, fapt remarcat si in vegetatia sa.
-in partea inferioara se gasesc specii considerate raritati floristice, precum laleaua de crang (Tulipa bibersteiniana) sau garofita (Dianthus guttatus). Padurea este populata cu specii de stejar brumariu (Quercus pedunculiflora) sau stejar pedunculat (Quercus pedunculiflora).
-in jurul micilor ochiuri de apa apare o vegetatie hidrofila cu stuf (Phragmites communis) si rogoz (Carex hirta).

Padurea Frasinu
-la 7 km de orasul Buzau, nu departe de soseaua Bucuresti-Buzau-Focsani se afla Padurea Frasinu, opusa la nord-vest fata de Padurea Spataru cu care a facut candva trunchi comun.
-infiintata in anul 1954, rezervatia ocupa o suprafata de 158 ha, fiind o padure de tip „frasinet de depresiune din silvostepa”.
-speciile predominante sunt frasinul (Fraxinus excelsior) dar si stejarul (Quercus robur) sau ulmul (Ulmus minor). In locurile unde apa balteste tot timpul anului apar specii de stuf (Phragmites) si papura (Typha angustiflolia), iar pe margini stanjenelul galben (Iris pseudacorus).

Vulcanii noroiosi- Paclele Mari si Paclele Mici
-in regiunea Carpatilor de Curbura, de la Berca pana la Paclele se afla rezervatia “Vulcanii noroiosi”, cu o suprafata de 5 ha. Aceasta rezervatie se intinde incepand din Valea Slanicului-Buzaului si pana in Valea Saratelului. Deseori intalnim aici manifestari la suprafata ale zacamintelor de petrol din adancime, sub forma de salte sau vulcani noroiosi.
-aceasta rezervatie floristica si geologica cuprinde 4 platouri de varsta cuaternara, cu sute de vulcani in miniatura si “fierbatori”, variati ca forma si marime a conurilor, de la 7-8 m pana la 4-5 m ca diametru, din care rabufnesc periodic „gazele” care arunca noroiul mai consistent sau mai fluid in functie de gradul lui de imbibare cu apa.
-printre fisurile acestea, gazele se ridica si antreneaza apa sarata din straturile de nisip care formeaza materialul noroios prin inmuierea stratului argilos.
-pe solul astfel format, bogat in eflorescente bituminoase, se dezvolta o flora cu elemente caracteristice (Nitraria schoberi, Obione verrucifera), in asociatie cu alte plante mai comune, care pot suporta salinitatea ridicata din jurul vulcanilor noroiosi.

Blocurile de calcar de la Badila si sarea lui Buzau
-reprezinta o rezervatie geologica si paleontologica, situata pe Valea Buzaului, reprezentand blocuri de calcar de tip Staniberg, pe o suprafata de 100 ha.
-Buzaul si-a creat aici o vale ingusta care nu tine decat 5 km, cu 40 de blocuri de roci mai dure care opun rezistenta raului, cele mai mari avand dimensiuni de 7 m inaltime, 6-10 m lungime si 5-7 m latime.
-pe blocurile de piatra s-au descoperit resturi de alge de toate genurile.

Grunjul sau Piatra Alba
-in apropiere de comuna Manzalesti, la confluenta raului Jghiabu cu Slanicul, se impune in peisaj un bloc piramidal de culoare alb-cenusiu care a primit numele de “Grunj” cu sensul de grumaz si cea de „piatra alba” de la culoarea care se zareste din departare..
-este alcatuit din depozite tectonifere, indeosebi dintr-un tuf dacic de culoare alb-verzuie prins intre straturile de marne si gresii cu pozitii aproape verticale.

Carstul de sare de la Manzalesti
-se afla in bazinul superior al Slanicului, la contactul muntilor cu Subcarpatii Vrancei.
-relieful este dezvoltat pe sare, aflat la suprafata sau la mica adancime, rezultand un complex de forme de relief variate cu dimensiuni foarte mari.
-putem admira numeroase doline simple sau ingemanate larg (20-40 m) si adanc (10-15 m) cu versanti prapastiosi, lapiezuri taiate adanc in blocurile de sare, pesteri impodobite cu stalactite si concretiuni sculptate in sare. Apar numeroase depresiuni ovale sau rotunde, acoperite cu apa (Lacul Mare si Lacul Castelului) sau vegetatie hidrofila.