Home |

Mihail Kogalniceanu (1817-1891)
Publicist, istoric, profesor, ministru si prim-ministru, om politic liberal, Mihail Kogalniceanu a fost un simbol al renasterii nationale.
S-a nascut la 6 septembrie 1817, la Iasi si este fiul boierului Ilie Kogalniceanu. Studiile le-a inceput in casa parinteasca cu un profesor francez, iar apoi cu un calugar maramuresan, Gherman Vida. Pana in 1834 studiaza la pensionul lui Victor Cuenim si la Institutul de la Miroslava. A fost trimis la studii la Colegiul din Luneville din Franta, iar apoi la Berlin, unde urmeaza cursurile Facultatilor de istorie si drept. La Berlin publica prima sa lucrare "Histoire de la Valachie, de la Moldavie et des Valaches transdanubiens".
Intors in tara, editeaza in 1840 "Dacia literara" si tine, in 1843, primul curs de istorie a romanilor la Academia Mihaileana. Este primul editor al vechilor cronici, sub titlul "Letopisetul Tarii Moldovei" si "Cronicile Romaniei". Intre 1855- 1860 publica ziarul "Steaua Dunarii".
In timpul revolutiei din 1848 nu s-a implicat direct, deoarece a avut domiciliul fortat la Manastirea Neamtului, dar a scris programul de la Cernauti, Dorintele partidei nationale in Moldova, dezvoltat intr-un proiect de constitutie.
S-a aflat in fruntea miscarii unioniste, fiind organizatorul acesteia, principalul ei conducator si purtatorul ei de cuvant. A ocupat un rol important in Comitetul Central al Unirii, a indrumat activitatea adunarilor Ad- hoc din Moldova si a sustinut candidatura lui Al. I. Cuza. Kogalniceanu a condus guvernul Moldovei intre 30 martie 1860 si 16 ianuarie 1861, apoi pe cel al Romaniei unite incepand din octombrie 1863. A fost alaturi de domnul Unirii, fiind numit si „omul de la 2 mai”, adica coautor al loviturii de stat ce a deschis drum reformei agrare. A fost unul dintre intemeietorii Partidului National Liberal, conducand gruparea moderata.
Imprejurarile care au precedat razboiul din 1877, marcate de redeschiderea crizei orientale, l-au readus pe Mihail Kogalniceanu pe primul plan al vietii politice. In mai 1877, in calitate de ministru de externe in guvernul liberal, i-a revenit misiunea de a declara, in fata Parlamentului, independenta Romaniei.
A avut o insemnata contributie la orientarea vietii culturale romanesti. A tiparit operele unor scriitori ai vremii, cum ar fi: Grigore Alexandrescu, N. Balcescu, C. Negruzzi, V. Alecsandri, Al. Donici. A fost numit, in 1840, alaturi de V. Alecsandri si C. Negruzzi, ca director al Teatrului National din Iasi.
A acordat o deosebita atentie invatamantului, contribuind la infiintarea Universitatii din Iasi (1860), a Scolii de pictura, a Scolii de comert, a Conservatorului.
In lunga sa cariera, desfasurata pana in 1883, s-a condus dupa sentimentele si intuitia sa.
S- a stins din viata la 20 iunie 1891, la Paris.