Home |

Alexandru Ioan Cuza
S-a nascut la 20 martie 1820 la Barlad. Este fiul ispravnicului de Falciu, Ioan Cuza si al Sultanei Cazadiu, coboratoare dintr-o familie de origine greco-italiana din Constantinopol. Familia Cuza avea reprezentanti in toate paturile sociale ale Moldovei, inclusiv stramosi cu os domnesc. Alexandru Ioan Cuza a copilarit la Barbosi pana la varsta pensionului. Nu se stie unde a studiat pana la bacalaureat. La sfarsitul anului 1834 a pleacat la Paris la studii. In 1835, a absolvit examenele de litere de la Sorbona si obtine diploma de bacalaureat la 10 decembrie. La Paris a incercat sa urmeze cursurile Facultatii de Medicina si apoi a celei de Drept, dar a renuntat, intorcandu-se in tara in 1836.La 11/23 septembrie 1837 Al. I. Cuza si fratele sau, Dimitrie, erau primiti in armata, la cavalerie, dar cu dispensa de a-si continua studiile. Abandoneaza Academia Militara si se intoarce in tara la 3/15 mai 1839.
Intre 1839-1841, Al I. Cuza este intalnit in cercurile intelectuale din Iasi. La 8/20 februarie 1840 demisioneaza din armata si face demersuri pentru a intra in magistratura.
In 1842, la numai 22 de ani, este Presedinte al Judecatoriei Covurlui, iar la 23 de ani este ispravnic in acelasi tinut.La 10/22 decembrie 1843, prin decretul numarul 1893, lui Cuza i se ofera rangul de Aga.
La 30 aprilie/12 mai 1844, se casatoreste cu Elena Rosetti, fiica Ecaterinei si a lui Iordache Rosetti.
Din anul 1846 s-a aflat in contact permanent cu fruntasii miscarii revolutionare. A participat la revolutia din 1848 si ca urmare a acestui fapt a fost nevoit sa emigreze. Revine in tara in iulie 1849, sub inalta protectie a lui Grigore Al. Ghica.
Domnia lui Grigore Al. Ghica il va ajuta pe Al. I. Cuza sa-si valorifice talentele de bun organizator de tinut.Ocupa pe rand functii de: Presedinte al Judecatoriei Covurluiului, director in Ministerul de Interne si parcalab de Covurlui. Ca militar avanseaza rapid pana la gradul de colonel si este considerat unul din protejatii caimacanului Vogoridi.
In 1857, era Parcalab de Covurlui si isi da demisia, in semn de protest fata de falsificarea alegerilor pentru Adunarea ad-hoc a Moldovei.
La 20 august/1 septembrie 1858 Al I. Cuza este avansat la gradul de colonel, apoi devine ajutor al hatmanului militiei Moldovei.
La inceputul anului 1859 urma sa se faca alegerea noilor domni. In Moldova erau doi candidati: Mihail Sturdza si fiul sau Grigorie, dar Partida Nationala l-a propus in data de 3 ianuarie si pe Al. I. Cuza. In ziua de 5/ 17 ianuarie 1859 colonelul Cuza a fost proclamat, in unanimitate, domn al Moldovei, iar in Muntenia, a fost ales tot cu unanimitate de voturi, la 24 ianuarie/ 5 februarie.
Dupa recunoasterea domniei de catre puterile garante, Al. I. Cuza trece la unificarea administrativa si la reformarea tarii.
Domnia lui Cuza a tinut doar 7 ani, dar a fost una din cele mai rodnice ale istoriei noastre. Printre realizarile sale se numara: secularizarea averilor manastiresti prin care proprietatea manastirilor a intrat in posesia statului (25,6% din suprafata agricola) constituindu-se o rezerva funciara pentru infaptuirea reformei agrare; un nou Cod penal, o lege a contabilitatii. A fost ajutat de catre colaboratorii sai: Mihail Kogalniceanu (prim- ministru din octombrie 1863, pana in ianuarie 1865), Costache Negri, generalul Emanoil Florescu, cu ajutorul carora a realizat alte reforme: legea rurala, legea instructiunii publice, legea organizarii armatei. Prin legea rurala a improprietarit taranii dupa puterea de munca, iar pamantul nu putea fi instrainat timp de 30 de ani. In timpul domniei lui Cuza s-au infiintat Universitatile din Iasi si Bucuresti si s-a fondat invatamantul primar, gratuit si obligatoriu.
A fost inlaturat de la domnie printr-un complot, cunoscut in istorie si cu numele de „monstruoasa coalitie”, la care au participat si unii din membrii familiei sale (Theodor Rosetti) si ai garzii, formata din radicali si conservatori.La 11 februarie 1866, a fost silit sa abdice si in aceeasi zi s-a format locotenenta domneasca, iar Cuza pleaca in exil.
Al. I Cuza moare la 3/15 mai 1873 la Heidelberg. A fost adus mai tarziu in tara si inmormantat la Ruginoasa, la funeraliile sale adunandu-se mii de tarani.