Home |

Alexandru cel Bun (1400- 1432)
Alexandru, numit de urmasi cel Bun, a fost unul dintre cei mai de seama domnitori ai Evului Mediu.
Este fiul lui Roman Voda, si el domn al Moldovei intre 1391- 1394, si al doamnei Anastasia.
Alexandru cel Bun a ajuns pe tronul Moldovei cu ajutorul lui Mircea cel Batran. Lunga sa guvernare a fost favorabila consolidarii statului moldav si afirmarii lui in relatiile cu tarile vecine. In timpul lui Alexandru cel Bun, Moldova, din punct de vedere teritorial, a ajuns la punctul culminant, intinzandu-se de la Ceremus la limita Nistrului si de la Milcov pana la Hotin. Din acest punct de vedere va fi intrecut doar de Stefan cel Mare care va detine si Ciceul si Cetatea de Balta (in Transilvania).
Politica sa externa este dominata mai ales de relatiile cu polonii care au adus beneficii si pe plan economic; negustorii din Lvov si din Cracovia aduceau un venit insemnat visteriei Moldovei.
Raporturile cu toti domnii munteni au fost bune, in afara de Dan al II –lea, care provoaca si atacul turcilor, din 1420, impotriva Cetatii Albe.
In 12 martie 1402, Alexandru cel Bun il recunoaste ca suzeran pe Vladislav Jagello, regele Poloniei, astfel incercand sa asigure Moldovei o protectie si o alianta importanta, in special impotriva turcilor, care erau in acea perioada istorica in plina ascensiune.
In 1422, Alexandru cel Bun il ajuta pe regele Poloniei, in timpul razboiului cu cavalerii teutoni, cu o oaste de calareti comandata de spatarul Coman. Dupa un esec la cetatea Marinburg, moldovenii se repliaza si ii inving pe teutoni.
Intre 1429- 1430, Alexandru cel Bun a fost nevoit sa respinga doua atacuri ale lui Dan al II- lea, domnul Munteniei, care dorea sa ocupe Chilia.
La 27 octombrie moare Vitold, marele cneaz al Lituaniei si in locul lui este ales fratele lui Vladislav Jagello, Swidrigailo.
In 1431, Alexandru cel Bun se aliaza cu lituanienii impotriva lui Vladislav Jagello. In iulie 1431, ajutat de un corp de tatari, domnul moldovean inainteaza pana la Liov. Dar razboiul s-a incheiat cu infrangerea lituanienilor de catre poloni.
Pe plan intern, Alexandru cel Bun a sprijinit dezvoltarea diferitelor ramuri economice si in special a comertului. La 8 octombrie 1408, el a acordat un privilegiu comercial negustorilor din Lvov, valabil pentru toti negustorii „din tara Rusiei si a Podoliei”.
In scopul organizarii puterii administrative, domnitorul a stabilit atributiile dregatorilor.
A sprijinit biserica si a reusit sa puna capat conflictului cu Patriarhia din Constantinopol, pe atunci autoritatea cea mai inalta a bisericii rasaritene, conflict provocat in timpul lui Roman voievod, de numirea unui inalt prelat in Moldova.
Alexandru cel Bun a infiintat doua episcopii, la Radauti si la Roman. A ctitorit manastirea Bistrita, care este si necropola domneasca, si Moldovita si le-a facut numeroase danii. De asemenea, a facut numeroase daruri si Manastirii Neamtului si Manastirilor de la Muntele Athos. A adus in tara moastele Sfantului Ioan cel Nou si le-a asezat in cetatea de scaun.
Alexandru cel Bun a murit la 1 ianuarie 1432, dupa ce a stat pe tronul Moldovei timp de 32 de ani.