Home |

Suceava, municipiu in nord-estul Romaniei, resedinta judetului cu acelasi nume, situat in partea centrala a Podisului Sucevei, la 325-340 m. altitudine.
Populatie: 117214 locuitori (1 iulie 2001): 57080 de sex masculin si 60134 feminin.
Suprafata: 21 km2.
Densitatea: 5645 locuitori/km2.
Cai de comunicatie: nod feroviar (Gara Suceava Nord-Itcani, inaugurata in 1876; Gara Suceava-Burdujeni, construita in 1896 de Compania austriaca „Strussberg“) si rutier, aeroport in comuna Salcea, situata la 12 km est de oras.

Edificii culturale:
-Universitatea „Stefan cel Mare“ (1990), cu 5 facultati, 2969 studenti si 208 profesori (1996-1997);
-Biblioteca judeteana „I. G. Sbierea“ (1923), cu 290 000 volume (1994);
-Muzeul National al Bucovinei, cu colectii de arheologie, istorie, stiintele naturii, arta, etnografie;
-Muzeul de etnografie si arta populara „Hanul Domnesc“;
-Muzeul de stiintele naturii si un planetariu.

Istoric:
-sapaturile arheologice efectuate (1953-1957) in diferite puncte ale orasului au scos la iveala vestigii care atesta o locuire neintrerupta pe vatra actuala a orasului, in punctul Sipot fiind identificata o asezare de bordeie, datand din Neolitic, in care s-au gasit fragmente de unelte din silex si obiecte de ceramica executate din pasta grosolana, modelata cu mana, fusaiole din teracota etc.;
-pe platoul situat la est de Cetate au fost descoperite vestigii din epocile bronzului si fierului, iar in alte puncte ale orasului, urmele unor asezari apartinand dacilor liberi (secolele II-III), din care s-au recuperat vase ceramice lucrate din pasta fina, bine arsa, modelate la roata, vestigiile unor asezari din secolele VI-VII, atribuite slavilor si ale unor locuinte din secolele VII-IX, atribuite tot slavilor, dar cu influente puternice ale culturii populatiei autohtone;
-localitatea apare mentionata prima oara la 10 februarie 1388, intr-un act emis de domnul Petru I Musat, prin care acesta stabilea capitala Moldovei la Suceava. Concomitent, Petru I Musat a construit punctele fortificate „Cetatea Scheia“ in vest (cu o scurta existenta, deoarece au fost daramate in timpul domniei lui Alexandru cel Bun, 1400-1432) si „Cetatea de Scaun“ in partea de est a orasului, cu ziduri inalte de 10 m. si groase de 2 m., cu turnuri de aparare la colturi (care timp de trei secole, a avut un insemnat rol politic si militar), au sprijinit direct dezvoltarea activitatilor comerciale si mestesugaresti ale targului;
-faima Sucevei s-a nascut si s-a raspandit mai ales in timpul domniei lui Stefan cel Mare, cand Cetatea de Scaun a fost extinsa si intarita, devenind practic inexpugnabila. Stefan cel Mare a inconjurat vechea cetate a lui Petru I Musat, cunoscuta si sub numele de „Fortul musatin“, cu un al doilea zid, gros de 2 m., plasat la 25 m. de zidul initial, sustinut de contraforturi masive, aparat, la randul lui, de un sant cu latimea de 20 m. la baza si 30 m. la deschidere. Intrarea in cetate se facea pe un pod cu piloni care se termina in fata unei intrari inguste, prevazuta cu o capcana;
-in 1476, cetatea a rezistat atacului intreprins de armata sultanului Mahomcd II, cuceritorul Constantinopolului (in 1453). Dupa acest atac, Stefan cel Mare a intarit din nou Cetatea Sucevei cu un alt zid, gros de 2-4 m., strajuit de bastioane semicirculare. Astfel intarita, Cetatea a rezistat cu succes atacului turcilor din 1485 si apoi la asediul de 21 de zile la care au supus-o, in 1497, armatele polone, conduse de Ioan Albert. La 2 iulie 1504, in Cetatea Sucevei s-a stins din viata Stefan cel Mare, marele domn al Moldovei; in 1509, Bogdan III, fiul lui Stefan cel Mare, a aparat cu succes cetatea asediata de poloni. La 18 septembrie 1538, cand armata otomana comandata de Soliman Magnificul a inconjurat-o cu 200000 de ostasi si 230 de tunuri, Cetatea Sucevei ar fi putut sa reziste asediului, dar Petru Rares a fost tradat de marii boieri, care hotarasera sa inchine Moldova turcilor, astfel incat domnul a fost nevoit sa se refugieze in Cetatea Ciceului (28 septembrie 1538), iar sultanul 1-a numit domn al Moldovei pe Stefan Lacusta (1538-1540);
-mai tarziu, Alexandru Lapusneanu, ajutat de turci sa urce pe tronul Moldovei pentru a doua oara (1564-1568), le indeplineste acestora dorinta de a distruge Cetatea Sucevei, umpland-o cu lemne si incendiind-o, dupa care a mutat (in 1564) capitala Moldovei la Iasi;
-ulterior, unii domni ai Moldovei au preferat sa-si aibe resedinta tot la Suceava. Astfel, Aron Voda Tiranul (1592-1595) readuce resedinta la Suceva, iar Ieremia Movila (1595-1600) repara cetatea si o repune in functiune; in anii 1634-1635, Vasile Lupu renoveaza si el cetatea, amenajand-o ca adapost pentru familia si averile sale;
-in 1675, din ordinul turcilor, Dumitrascu Cantacuzino, domn al Moldovei (1674-1675, a doua oara), a aruncat in aer Cetatea Sucevei, cu explozibil, data dupa care aceasta a ramas in ruina;
-in perioada 1895-1904, au fost efectuate lucrari de degajare si restaurare a cetatii, sub conducerea arhitectului austriac K. A. Ronestorfer, iar amplele restaurari din 1951 si din anii 1961-1970 i-au dat infatisarea pe care o are si in prezent;
-in secolele XV-XVII, Suceava a functionat ca un mare oras, care concentra 20000 de romani, circa 3000 de armeni si cateva mii de sasi, italieni, evrei, unguri s.a. (asa cum reiese din insemnarile misionarului franciscan Marco Bandini, stabilit in Moldova in 1644), unde se incrucisau marile drumuri comerciale (dinspre Liov, orasele transilvanene si Iasi) si unde se concentrau marfurile aduse de negustori din Polonia, Rusia, Venetia, Grecia, Poarta Otomana s.a., fiind, totodata, cel mai important punct vamal al Moldovei;
-dupa secolul XVII, orasul a decazut treptat, recapatand o oarecare revigorare in timpul stapanirii austriece a Bucovinei (1774-1918), cand a devenit capitala unui tinut si apoi a unui judet (atunci s-au construit cladirile spitalului, garii feroviare, primariei, prefecturii, tribunalului, s-a introdus iluminatul electric, s-au realizat lucrari de canalizare si de instalare a conductelor de apa potabila s.a.);
-cu toate acestea, Suceava era la inceputul secolului XIX doar un mic oras cu functii administrative; din noiembrie 1918, orasul Suceava si intreaga Bucovina au fost integrate in granitele firesti ale Romaniei reintregite, orasul cunoscand o dezvoltare economica, edilitara, social-culturala si urbana importanta, fiind declarat municipiu si resedinta a judetului omonim la 17 februarie 1968.

Monumente:
-Cetatea Sucevei, datand din secolul XIV, cu unele transformari si adaugari in secolul XV-XVI, cazuta in ruina dupa anul 1675;
-biserica avand hramul „Sfantul Gheorghe“-Mirauti (sau Mitropolia Veche), ctitorie din anii 1375-1391 a domnului Petru I Musat, a devenit sediul Mitropoliei Moldovei in 1401, in timpul domniei lui Alexandru cel Bun;
-biserica Mirauti (numita astfel pentru ca aici erau miruiti voievozii Moldovei inainte de inscaunare) a suferit repetate distrugeri si tot atatea refaceri, fiind reconstruita in intregime la sfarsitul secolului XVII si inceputul secolului XVIII, restaurata intre anii 1898-1903 sub conducerea arhitectului austriac K.A. Ronestorfer si pictata in aceeasi perioada de Karl Jobst. La aceasta biserica a fost uns ca domn (la 2 aprilie 1457) Stefan cel Mare;
-intre anii 1996-1997, cu ocazia unor lucrari de restaurare, au fost descoperite la biserica Mirauti mormantul lui Petru I Musat si mormantul Doamnei Evdochia de Kiev (prima sotie a lui Stefan cel Mare);
-biserica avand hramul „Sfantul Ilie“ a fostei manastiri, ctitorie din 1488 a lui Stefan cel Mare, reparata si pictata in anii 1632-1653 prin stradania mitropolitului Varlaam;
-manastirea „Sfantul Ioan cel Nou“ (de calugari), cu biserica avand hramul „Sfantul Gheorghe“, ctitorie din anul 1514 a domnului Bogdan III cel Chior (fiul lui Stefan cel Mare) si terminata in 1522 de Stefanita Voda (fiul lui Bogdan III cel Chior si nepotul lui Stefan cel Mare), cu picturi murale interioare si exterioare realizate in timpul domniei lui Petru Rares (1532-1534), exonartex (pronaos) adaugat de Petru Schiopul in 1579 pridvor realizat in 1827-1828. Iconostasul bisericii dateaza din 1796, iar turnul-clopotnita din 1589. Acoperisul bisericii este din tigla smaltuita. Biserica si ansamblul monahal au fost supuse unor ample restaurari in anii 1751-1760 si 1976-1991. In secolul XVIII, aici a functionat o scoala clericala, iar in secolului XIX un Institut teologic. In biserica manastirii se afla moastele Sfantului Ioan cel Nou (martirizat in 1303 la Cetatea Alba), aduse aici in 1402 de Alexandru cel Bun. Din 1991, la Manastirea „Sfantul Ioan cel Nou“ se afla resedinta nou infiintatei Arhiepiscopii a Sucevei si Radautilor. Paraclisul manastirii dateaza din 1629 (cu picturi murale interioare si exterioare), iar staretia din 1895, cu unele transformari si adaugiri din 1973 (foisorul) si 1989 (pridvorul);
-biserica avand hramul „Sfantul Dumitru“-Domneasca (36 m. lungime, 16 m. latime), construita in perioada 10 august 1534-30 august 1535 prin stradania si pe cheltuiala domnului Petru Rares si pictata in anii 1537-1538 (pastreaza un tablou votiv prost conservat), a fost restaurata in 1822 si 1990-1991. Turnul-clopotnita, ridicat in anii 1560-1561 din initiativa domnului Alexandru Lapusneanu si refacut in 1845, a fost folosit initial ca foisor de foc. In aceasta biserica se afla mormantul lui Bogdan, fiul lui Petru Rares;
-biserica avand hramul „Invierea Domnului“, ctitorie din 1551 a Elenei Rares (sotia lui Petru Rares), a suferit unele modificari in secolele XVIII-XIX cand a devenit biserica a cultului romano-catolic. In 1838 a devenit biserica ruteana, iar din 1936 ortodoxa (restaurata in 1957);
-biserica ce poarta hramul „Sfantul Nicolae“-Prajescu, zidita intre anii 1546-1551, reinnoita in 1611 de marele vistier Nicoara Prajescu, restaurata si zugravita in 1895 si renovata in 1975;
-biserica avand hramul „Inaltarea Domnului“ a Manastirii Todireni din cartierul Burdujeni a fost zidita in 1597, prin osardia lui Toader Movila, reparata in 1785 si devenita biserica de mir in 1864. Biserica a fost renovata intre anii 1984-1993, iar manastirea reinfiintata in 1992 (de maici). Turnul-clopotnita si zidul de incinta au fost ridicate tot in 1597;
-bisericile armeano-gregoriene cu hramurile „Sfantul Simion“ (inainte 1513, cu unele transformari datand din a doua jumatate a secolului XVI) si „Sfanta Cruce“ (1521, cu unele transformari din 1918);
-bisericile cu hramurile „Sfantul Nicolae“ (1612), „Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil“ (1612), „Adormirea Maicii Domnului“-Itcani (1639), „Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul“-a Coconilor sau Beizadelelor (ctitorie din anii 1642-1643 a domnului Vasile Lupu pentru a servi ca paraclis al Curtii Domnesti, renovata si pictata in 1884 si restaurata in anii 1924-1926) si „Sfanta Treime“ din cartierul Burdujeni (1851, reparata intre anii 1890-1892); capela „Sfantul Ioan“ (1776);
-Manastirea Zamca avand biserica ce poarta hramul „Sfantul Auxentie“, este cel mai important asezamant monahal al bisericii armene din Romania, datand de la inceputul secolului XV, cand a fost si Catedrala episcopala armeana in timpul domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432). Biserica a fost refacuta la inceputul secolului XVII (inainte de anul 1606) prin stradania lui Agopsa Vartanian, perioada in care a fost ridicat si turnul-clopotnita, si pictata in secolul XVIII. Paraclisul, cu hramul „Sfantul Grigore“, dateaza din secolul XVII. Zidurile de incinta ale Manastirii Zamca au fost construite intre anii 1690-1691 de catre ostile polone ale lui Jan Sobieski, care si-au stabilit tabara militara in jurul manastirii pentru a opune rezistenta ostilor turcesti. Zidurile au fost intarite cu bastioane la colturi si cu sant de aparare, polonezii atribuindu-i numele Zamek (cetatuie, fotareata) de la care deriva numele actual. Din 1997, manastirea este supusa restaurarii capitale;
-Manastirea Hagigadar, cu biserica avand hramul „Adormirea Maicii Domnului“, situata la 15 km de centrul municipiului Suceava, a fost construita in anii 1512-1513 de Asduadzadur (Bogdan) Donavachian, ca metoc armenesc;
-Palatul Domnesc (1410, cu unele adaugiri din 1486 si transformari din secolul XVII);
-cladirea Hanului Domnesc, construit in secolele XVII-XVIII din piatra si caramida aparenta (restaurat in anii 1964-1966), pastreaza in interior elemente arhitectonice specifice artei medievale moldovenesti, in aceasta cladire se afla in prezent Muzeul de etnografie si arta populara;
-cladirile fostei Prefecturi (construita in 1898 dupa planurile arhitectului Johann Bochnner), azi sediul Muzeului National al Bucovinei, si fostului Tribunal (ridicata dupa planurile arhitectului Ferdinand Fellner in 1885);
-statuia ecvestra a lui Stefan cel Mare, turnata in bronz si dezvelita in 1977, opera a sculptorului Eftimie Barleanu, amplasata in parcul vechii cetati;
-municipiul Suceava este cel mai important centru turistic polarizator al Moldovei de Nord.