Home |

Manastirea Agapia
Localizare:
-manastirea Agapia cu hramul Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril (8 noiembrie) - satul Agapia, judetul Neamt.

Scurt istoric:
-unul dintre cele mai cunoscute lacasuri de cult se afla la Manastirea Agapia, asezata intr-un cadru natural pitoresc, in apropierea manastirii Varatic, la 43 km de Piatra Neamt si 9 km fata de Targu Neamt;
-existenta renumitei Manastiri Agapia se leaga de un schit despre care nu multi stiu ca mai rezista pana astazi. Acesta este situat in umbra codrilor, la o distanta de 2 km de actuala manastire, la limita dintre valea Agapiei si cea a paraului Secu;
-toponimul Agapia inglobeaza nu doar numele manastirii, dar si a satului, muntilor din jur si paraului care strabate zona. Numele lacasului deriva de la Agapie, un sihastru al carui nume apare in hrisoavele vremii, din secolul al XIV-lea. Cuvantul Agapie provine din limba greaca si in traducere inseamna drag, dragoste (fata de aproape). Impreuna cu cativa credinciosi a ridicat un schit din lemn, de dimensiuni modeste in locul intitulat Livada parintilor. Dar aceasta bisericuta s-a dovedit fragila in fata unei avalanse de zapada care a distrus-o pana la temelie. S-a construit un nou asezamant in apropiere, in Poiana lui Eufrosin care a primit un hram neobisnuit pentru un lacas de rit ortodox: Minunea Arhistrategului Mihail din Colose, sarbatorit la data de 6 septembrie. Dar nici aceasta constructie nu a rezistat in timp si o noua biserica a fost ridicata pe temelia sihastriei de la Agapia din Deal (Agapia Veche) la sfarsitul secolului al XV-lea si inceputul secolului al XVI-lea;
-numele manastirii apare in mai multe documente istorice, incepand cu cel din anul 1437 al lui Ilies Voda-Hotarnica, in care se descria trasarea limitei intre mosia Manastirii Agapia si cea a Manastirii Neamt. De-a lungul timpul, numele manastirii mai apare in acte oficiale datate in anii 1452, 1464, 1476, 1498 etc si reiese evolutia ascendenta de care se bucura acest lacas in secolul al XV-lea. Capatand tot mai multa importanta, lacasul intra in atentia domnitorilor, printre care si Stefan cel Mare si Sfant, care ii doneaza diferite obiecte de cult si ii ofera protectie. Numarul tot mai mare de credinciosi impune construirea unui nou edificiu, mult mai mare;
-s-a creat o confuzie cu privire la adevaratii ctitori, caci vechiul Pomelnic al manastirii vorbeste despre Petru Rares si Elena Doamna, cei care au ridicat prima biserica din piatra. Dar o alta inscriptie din pronaosul bisericii mari de la Agapia din Vale vorbeste despre ctitorii Petru Schiopul si Ruxandra Doamna, sustinand contrariul a cele spuse in pomelnicul de la manastire. Aceasta problema a fost intens studiata de specialisti care au cercetat documentele vremii, ajungand la concluzia ca donatii au fost facute de mai multi domnitori (Petru Rares, Alexandru si Bogdan Lapusneanu, Stefan Tomsa). Toti s-au succedat la tron inainte de Petru Schiopul. O dovada in plus este si insemnarea lui Iancu Sasul (1579-1582)- fiul lui Petru Rares- care a donat manastirii noi mosii. Concluzia specialistilor ar fi ca Petru Rares si Elena Doamna au ridicat prima biserica de piatra, aceasta fiind restaurata de Petru Schiopul, la cea de a treia domnie a sa (1582-1591);
-chiar daca s-a aflat sub tutela indelungata a mai multor domnitori, primind mereu donatii, totusi frecventele alunecari de teren de la Agapia din Deal au pus in pericol constructiile ridicate in acest loc. Pe la 1600, calugarii ridica o noua manastire in vale care va deveni Manastirea Agapia actuala, cunoscuta si sub numele de Agapia Noua, Agapia din Vale sau Agapia Mare;
-istoria lacasului cunoscut sub numele de Agapia din Deal cunoaste o istorie zbuciumata, cu perioade de inflorire, dar si de decadere. Biserica Agapia din Deal a cunoscut o perioada de decadere iar in anul 1680 apare in stare de ruina. Este refacuta din temelie de Anastasia Doamna, sotia lui Gheorghe Duca Voda. Noua biserica cladita primeste hramul Schimbarea la Fata a Domnului (6 august). Acest nou asezamant este reamenajat intre anii 1716-1793 iar in anul 1821 un incendiu devastator va ruina toata cladirea;
-in anul 1831 manastirea trece iar prin lucrari de restaurare, conduse de schimonahia Sevastia Munteanca, ajutata de Mitropolitul Veniamin Costache, iar in anul 1890 constructia este parasita datorita fisurilor mari intre ziduri. S-a construit un paraclis mic, in apropiere, unde se tin slujbele din anul 1891 pana in anul 1934, cand si aceasta cladire cade prada flacarilor care-o nimicesc. Pe temelia schitului ars se ridica un nou asezamant (1935) cu sprijinul profesorului I.D. Stefanescu. Pentru prima data sunt amintiti si zugravii care realizeaza pictura: Teodor Varahil Moraru si George Buburuzan;
-povestea manastirii din Agapia Deal se incheie intre anii 1991-1992, cand cladirea originara din 1935 este demolata si in locul ei se inalta un alt asezamant, din lemn, dar care nu impresioneaza sub raport architectural;
-Manastirea Agapia din Vale reprezinta o alta poveste, cu noi episoade dramatice de distrugere si de reconstructie care, impreuna cu cele ale Manastirii din Deal, scriu istoria Manastirii Agapia;
-din anul 1600 intreaga viata monahala se muta la Manastirea din Vale, impreuna cu toate odoarele de cult de la biserica din deal. In vechiul lacas mai raman doar cativa credinciosi batrani, dornici sa se izoleze de lume. Dar si biserica din vale reprezinta o constructie din lemn, de dimensiuni mult prea mici pentru numarul mare de credinciosi care sosesc aici. Prin urmare, conducerea obstei de la Agapia se adreseaza Curtii Domneasti de la Iasi, in vederea obtinerii aprobarii ridicarii unei noi biserici. Hatmanul Gavriil, fratele voievodului Vasile Lupu si sotia sa, Liliana, sustin cu propria cheltuiala ridicarea unui nou lacas, opera unui mare arhitect- Enache Ctisi. Autorul unor mari constructii din acea epoca, celebrul arhitect si-a pus amprenta si pe biserica Uspenia (Sfantul Sava) din Iasi. Lucrarile ridicarii noii biserici s-au desfasurat intre 6 octombrie 1642 si 3 septembrie 1644, dupa cum reiese din pisania de deasupra intrarii;
-manastirea a primit mai multe donatii, facute de Gavriil Hatmanul si sotia sa, copiii acestora - Domnita Safta si Radu Stolnicul - si insusi voievodul Vasile Lupu, constand in sume de bani, icoane si carti bisericesti. In aceasta perioada sunt ridicate chiliile si turnul-clopotnita, un colos de granit. Celebrul Sfantul Antemis pastrat la manastirea Secu descrie ritualul fastuos al sfintirii manastirii Agapia din 12 septembrie 1647, oficiata de Mitropolitul Varlaam Motoc, insotit de marile personalitati boieresti ale tarii din acea vreme, in frunte cu insusi domnul Vasile Lupu;
-secolele al XVII-lea si al XVIII-lea sporesc mult averea manastirii, caci lacasul primeste sate intregi cu loturi de pamant, vii, iazuri, mori, pravalii si locuinte de tigani robi. Toate aceste aspecte sunt descrise in numeroase documente care dateaza din anii 1604, 1762 si 1774. Dezvoltarea averii manastirii s-a datorat mult si protectiei domnitorilor care au acordat-o acestui lacas, prin scutirea de dari mai ales a celor care munceau pe mosiile bisericii si nu plateau nimic pentru domnie. Toate aceste favoruri acordate manastirii au dus la marirea membrilor obstei monahale de la 15-20 de calugari in epoca domnitorului Stefan cel Mare si Sfant pana la 75 in 1762, si la aproximativ 1000 in 1803. In acest an, manastirea a devenit obste de calugarite;
-ca orice lacas de cult ortodox, nici Agapia nu a fost crutata de atacurile tatare care au pradat-o sau de flacarile unor incendii care i-au provocat mari stricaciuni. Atacurile multiple ale turcilor si tatarilor dintre anii 1671-1672 au provocat pagube atat de mari incat egumenul Teofan (1673) a vandut satul Sorcani de langa Orhei si cu banii obtinuti a refacut acoperisurile. Atacurile tatarilor au risipit calugarii care au abandonat manastirea timp de doi ani, ascunzandu-se in munti. Manastirea Agapia, incepand cu anul 1680 a fost supusa atacurilor polonilor. Acestia au transformat biserica in grajduri de cai. Intre anii 1689-1693 scrierile cronicarului Ion Neculce relateaza despre atacurile polonilor condusi de regele Sobieski care provoaca noi stricaciuni edificiului. Anii care au urmat (1694-1697) au generat o stare generala de decadere pentru majoritatea manastirilor din Moldova, calugarii parasind lacasurile. Voievodul Moldovei si Mitropolitul Sava au inceput sa repare lacasurile pentru a repopula asezamintele;
-si Manastirea Agapia va intra in restaurari mai intai in anul 1823, dar lucrarile de reamenajare sunt facute partial. Anul 1858 aduce noi lucrari de reamenajare nu numai arhitectural, dar si inceperea pictarii interiorului de catre Nicolae Grigorescu. Lucrarile sunt stopate de izbucnirea unui incendiu deosebit de puternic (23 iulie 1903) care distruge majoritatea constructiilor: chiliile, clopotnita, acoperisul bisericii mari si 16 case din afara incintei;
-urmeaza mai multe renovari care s-au desfasurat de-a lungul anilor, cand edificiul a suferit unele modificari sau adaugari.

Detalii arhitecturale:
-Manastirea Agapia a fost construita pe o temelie de piatra in forma planului triconc, o turla pe naos si o tinda adaugata vechiului pridvor inchis. Prezenta zidurilor groase care inconjurau incinta atesta rolul de protectie pe care l-au jucat acestea impotriva navalirii dusmanilor. Intrarea in incinta se face prin colosul turn-clopotnita. In urma lucrarilor de restaurare din 1858 s-a mai adaugat o noua camera a clopotelor. Trei contraforturi se alatura protectiei oferite incintei de zidurile groase, prin amplasarea lor strategica: doi in dreptul naosului si unul mai mic ca dimensiune in axul absidei altarului. Totusi, in ciuda tuturor masurilor de consolidare, au aparut crapaturi in ziduri ceea ce a dus la necesitatea unor lucrari de renovare, terminate in ultimii ani;
-edificiul are o compartimentare traditionala cu altar, naos, pronaos si pridvor. Deasupra naosului se inalta o turla octogonala asemenea celei de la alte edificii, precum Galata si Trei Ierarhi. Ulterior (1858-1862), au mai fost adaugate diaconiconul si un nou pridvor, cel vechi fiind integrat pronaosului;
-culoarea alba, specifica neoclasicismului, predominanta, creaza o impresie de luminozitate si de maretie, sustinuta de pilastrii in stil corintic care inconjoara ferestrele si usile. In partea vestica se afla un element inedit care iese in relief - o fereastra rozeta asezata sub un fronton cu mici arcaturi. Lumina zilei patrunde in incinta prin niste ferestre largite care au chenare de fonta cu motive ornamentale apartinand curentului neoclasic;
-in interior, sistemul boltilor este caracteristic zonei moldave, cu arcuri piezise si arcuri dublouri care sustin turla. Compartimentarea interiorului a mai suferit mici modificari de-a lungul timpului. Pronaosul include si vechiul pridvor, prezentand un sistem compus din trei calote sferice. Primele doua calote sferice, si cele mai mari ca dimensiuni, sunt despartite de un arc ce se afla in axul longitudinal al bisericii. Cea de a treia calota este sprijinita de patru arcuri inguste. Peretele despartitor intre pronaos si pridvorul original a fost inlocuit cu trei arcuri sprijinite pe coloane de piatra, care dau aceeasi impresie de grandoare. Un alt perete despartitor a fost inlaturat, cel care delimiteaza pronaosul de naos. Altarul si naosul sunt ornamentate cu acelasi sistem de arcuri etajate (in patru randuri) care permit fixarea iconostasului intre anii 1858-1862;
-ca in toate manastirile ortodoxe si acest lacas adaposteste mormintele ctitorilor, dar si a unor persoane importante pentru istoria lacasului. Si la Agapia, intre pronaos si naos s-au descoperit in peretii laterali nisele a doua morminte sculptate in piatra, despre care exista ipoteze ca ar apartine ctitorilor. In zona axului bisericii s-a mai descoperit o piatra funerara a Saftei, fiica Hatmanului Gavriil. Pozitionarea apropiata a celor trei morminte, a dat nastere unor ipoteze cu privire la existenta unei gropnite, desfiintata si ea in timpul lucrarilor incepute in 1858;
-in apropiere de biserica mare se afla corpul de chilii, etajate pe doua nivele. Partea superioara a cladirii are aspectul unei prispe continue sprijinita pe coloane de lemn dispuse in linie. La sud de cladirea unde se afla chiliile este si Paraclisul cu hramul Nasterea Maicii Domnului. Acest asezamant a fost ridicat de Mitropolitul Veniamin Costache si sora acestuia, schimonahia Elisabeta Costache, fosta stareta a obstii de maici dupa 1803. Si aceasta mica constructie a cazut prada flacarilor in anul 1903, fiind restaurat de printesa Raluca Sturza;
-manastirea are in apropiere o mica biserica - Adormirea Maicii Domnului (cu al doilea hram Sfanta Varvara), originara din secolul al XVIII-lea. Acest mic lacas a fost refacut in anul 1854 de vornicul Iordache Miclescu si de surorile sale, monahiile Epraxia si Agapia Miclescu;
-in cimitirul manastirii se afla cea mai veche biserica existenta la Agapia Vale, o constructie din lemn cu hramul Sfantul Ioan Bogoslovul, care dateaza dinainte de anul 1600. Lacasul a fost ridicat sub indrumarea domnului Ioan Sandu Sturdza (1822-1828), apoi reparata de catre stareta Elisabeta Cerchez in 1883.

Pictura:
-principala bogatie a Manastirii Agapia o reprezinta pictura inegalabilului Nicolae Grigorescu care a lasat aici o valoare inestimabila de patrimoniu in domeniul picturii religioase din secolul al XIX-lea. Stilul maestrului Grigorescu reprezinta un melanj inedit intre elemente autohtone si motive inspirate de la marii creatori ai Renasterii: Rafael, Leonardo Da Vinci, Tizian;
-icoanele din interiorul manastirii ne dezvaluie valoarea adevaratei arte, adusa la rangul de perfectiune de marele pictor. Ne apar in fata ochilor icoane precum: Ingerul parasindu-l pe Tobie, o copie realizata dupa Rembrandt (in partea superioara a zidului dintre pridvor si pronaos), Punerea in Mormant a Mantuitorului, inspirata din opera lui Tizian (pe arcul dintre pronaos si naos), Cina cea de taina (din catapeteasma), Sfanta Treime (din bolta pronaosului), Ruga in Gradina Ghetsimani, Iisus ducandu-si Crucea spre Golgota, Ieremia plangand ruinele Ierusalimului. Acestea sunt cele mai reprezentative lucrari surprinse pe peretii acestui lacas. Dar cea mai surprinzatoare iconografie o reprezinta Intrarea Mantuitorului in Ierusalim, asezata pe peretele dinspre miazazi a pronaosului, chintesenta operei lui Grigorescu;
-in absidele laterale, Nicolae Grigorescu a realizat doua portrete de dimensiuni gigantice care degaja maretie, fiind inchinate Sfintilor Teodor si Eustatiu (unul roman si altul dac), simboluri ale genezei poporului roman;
-capodopera maestrului Grigorescu poate fi descrisa in cuvintele lui Mihail Kogalniceanu: "Prin bogatia compozitiei, adevarul si vivacitatea coloritului lor, tablourile de la Agapia formeaza pentru Moldova o adevarata galerie de pictura, care va atrage intotdeauna admiratia romanilor si stima strainului cunoscator care ar calatori prin acele indepartate locuri";
-paraclisul cu hramul Nasterea Maicii Domnului situat langa corpul de chilii este impodobit cu pictura in fresca a profesorului Neculai Stoica (1968-1969);

Importanta turistica:
-in jurul manastirii s-a dezvoltat un sat cu locuinte, 320 la numar, construite in stilul popular cel mai autentic romanesc. Printre ele s-au aflat si casele de odihna ale unor personalitati importante ale culturii noastre, precum cea a scriitorului Alexandru Vlahuta sau casa lui Nicolae Grigorescu, devenita muzeu memorial in anul 1966. In acest muzeu de arta medievala sunt expuse fragmente ale vechii catapetesme, icoane, broderii, cruci din lemn de chiparos, ferecaturi, covoare etc;
-Manastirea Agapia reprezinta o adevarata lectie despre tot ceea ce inseamna arta, spiritualitate si cultura romaneasca, o incantare pentru turistul dornic sa descopere frumusetea specificului poporului nostru.